Sensurile lui Jacob

30 septembrie 

 Soarele mă privește la 7 dimineața. Jacob fumează o țigară, privind și el soarele. Construiește raționamente, apoi se adâncește într-o introspecție a propriilor gânduri.

Citise cu o seară înainte despre pupile, despre cum acestea se dilată la orice fel de stimulare emoțională. Pupilele mărite au capacitatea de a o face pe persoana de sex opus mai atrăgătoare și, chiar dacă este noapte și este perfect natural ca ele să se dilate la întuneric (imitând pisicile), ne creăm iluzia că celălalt este atras de noi. Este o simplă eroare de interpretare a mecanismelor noastre fizice.

Jacob se întreabă: de ce psihicului i se spune „psihic” dacă funcțiile sale pornesc din fizic? Oare ideile nu fac parte și ele din realitatea fizică? De ce limbajul trebuie să separe cele două lumi, din moment ce ele se află mereu în comuniune? Așa cum niciodată nu se întâmplă doar să gândești sau doar să simți, ci le experimentezi pe ambele simultan (chiar dacă uneori pe una mai intens decât pe cealaltă).

Dintre toate construcțiile mentale pe care le-a elaborat Jacob la 7 dimineața, una singură l-a mulțumit și a pus punct introspecției: „Eu creez sensurile”. Aceasta înseamnă că totul poate căpăta un sens, atâta timp cât el decide să i-l atribuie acelui „orice”. Sensul lui Jacob există pentru simplul fapt că el însuși există.

dragoste de o vara

4 Septembrie 

Ultima foiță făcută în parc. A lins-o și a aprins-o cu un chip senin, mulțumit, doar pentru mine. Părea că mai făcuse asta de sute de ori. Sigur, au fost câțiva oameni de care trebuia să ne ferim, dar amuzamentul a crescut pe seama lor. Deghizările au fost și mai amuzante. Jacob începu să vorbească mult, cum făcea de obicei. Pe măsură ce vorbea, eu mă adânceam în liniște. Observându-mă, își lungi privirea către mine:

— Știu la ce te gândești.

În preajma lui mă simt matură; faptul că el este filosoful, dar și extrovertitul, mă face să îmi doresc să fiu, cumva, opusul. Nu i-am răspuns, pentru că amândoi știam adevărul. Mi-am luat piciorul în mâini și l-am așezat peste celălalt, ca și când i-aș fi arătat tot ce era de înțeles. „Jacob, tu ești liber! "Cu țigara între buze și ochii ațintiți spre mine, îmi spune:

— Tot ce trebuie să faci este să îți pierzi echilibrul.