Curaj, câine fricos!

Curajul nu este o virtute când risc ce nu pot pierde. Fiecare bătaie de inimă îmi este calculată de „Satana”, în timp ce „Dumnezeu” îmi  oferă o cale de întoarcere. Dar nu aleg nici „rău”, nici „bun”. Aleg să profit de ceea ce mi se oferă, iar în același timp îmi asum și ce nu mi se oferă.

Recunosc că uneori am profitat de o sinceritate neagră, acea sinceritate a oamenilor care nu își recunosc propriul adevăr. O sinceritate pe care toți o simțim, indiferent de profesie, cultură sau aptitudini. Cu toții evităm să recunoaștem lucrurile care nu ne plac. Cum ar arată lumea daca am recunoaște de exemplu când greșim?


  

 






Numb


Auzul transmite neuronilor din inimă, prin sute de frecvențe, tot atâtea mesaje. Mesaje ce nu pot fi decodate în cuvinte, dar care pot fi înțelese. Văzul se activează printr-un buton de play apăsat de cineva sau ceva; în restul zilelor, ochii sunt doar camere de filmat conectate la energia din jur. Totul este recorded și pe jumătate deleted. Al șaselea simț calculează din palmă restul de monede de la supermarket. Le simți echilibrul, prin câte palme au trecut, unde vor să ajungă mai departe. Presiunea zguduie inimi, la interval de câteva minute. Presiunea greutății propriului corp sau efortul de a elimina câțiva hamburgeri. Echilibrul biologic îți va fi modificat de hainele pe care le porți zi de zi. La muncă, uniforma care te strânge douăsprezece ore; acasă, pijamalele cu mâneci lungi. Modificat și de telefoanele mobile, cu radiații intense în lifturi, clădiri sau zone rurale. Indicatori care te duc la stopuri.

Câte un protest tăcut la fiecare bancomat, câteva îndemnuri de buy me pe fiecare raft. Încălzirea globală, accelerată de o fugă nebună a oamenilor între job și casă. Construim lucruri pentru ca mai târziu să ne distrugă: Case, televizoare, căști pentru mp3, nave marine, mașini. Oferim ajutor celor care dețin o armă și nu știu să o folosească. Oferim un sistem. Sistem abstract, critic, autonom, dinamic, deschis, închis, inteligent, izolat.