Curajul nu este o virtute când risc ce nu pot pierde. Fiecare bătaie de inimă îmi este calculată de „Satana”, în timp ce „Dumnezeu” îmi oferă o cale de întoarcere. Dar nu aleg nici „rău”, nici „bun”. Aleg să profit de ceea ce mi se oferă, iar în același timp îmi asum și ce nu mi se oferă.
Recunosc că uneori am profitat de o sinceritate neagră, acea sinceritate a oamenilor care nu își recunosc propriul adevăr. O sinceritate pe care toți o simțim, indiferent de profesie, cultură sau aptitudini. Cu toții evităm să recunoaștem lucrurile care nu ne plac. Cum ar arată lumea daca am recunoaște de exemplu când greșim?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu