Rămânem cu deciziile




      Cât de important este că murim? Cât de important este cum murim? Și, totuși, mai presus de moarte este cum trăim, căci deseori murim exact așa cum trăim. Dar cum trăim, de fapt? Poate într-o continuă supraviețuire sau într-o căutare eternă a ceea ce suntem: niște sentimentaliști, orbiți de dorința unei liniști interioare, orbi din sărăcie, din iubire sau din ipocrizie, din nevoia de a închide gura lumii. Ducem o luptă interioară ori de câte ori suntem puși în fața perfecțiunii și a complexității ei. Căutăm o „Enigmă a Otiliei” în fiecare moment al zilei și un „Ion” în fiecare persoană. Și chiar îi găsim, dacă asta ne dorim. Apoi rămânem cu deciziile.

3 comentarii:

  1. Îmi place gândirea ta ,este curată,complicată pentru cine n-o înțelege,bizară pentru cine n-o pricepe,ilară pentru cine nu visează,dar adevărată, pentru oamenii care mai au momente când vor să gândească,totuși, mai departe decât mâine !Succes pe mai departe !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma gandesc de fiecare data cand citesc ceva, ca de exemplu cele scrise mai sus, ca exact la fel gandesc si eu, insa altii o spun cu o asa usurinta..... Felicitari, ai un adevarat talent, valorifica-l!

    RăspundețiȘtergere
  3. Va multumesc amadurora!Comentariile voastre ma incurajeaza mult.EDY cuvintele tale sunt asemanatoare cu ale unui prieten(dragul meu prieten) desi tu ma cunosti numai prin intermediul acestor postari

    RăspundețiȘtergere