Prima zi de luni. Parcă viteza cu care se naște lumea a mai crescut. Șapte miliarde de oameni pe o planetă care mie îmi pare a fi o cameră de 4 pe 4. Sper și acum că, într-o zi, voi deschide ușa unui beci și voi descoperi aceastā lume mare.
În drumul lung spre casă (căci de oriunde aș veni, drumul pare la fel de lung), creierul oricui trece pe aici filtrează realitatea în două moduri:
privești copacii, pământul dezgolit și tufișurile, simțind totul pur fizic.
privești copacii, pământul dezgolit și tufișurile, și simți toate acestea dincolo de materie, fizic și psihic.
Dacă treci pe aici și simți doar frigul sau căldura, ratezi esența. Dar dacă te oprești suficient încât să simți frigul ca pe o revigorare brutală, iar căldura te lovește ca un Pepsi rece care te conectează fizic și psihic, atunci mai ai o șansă ca viața ta să fie o experiență, nu doar o colecție de momente. Asta deoarece copacii nu sunt doar lemne; au un rol. Fac frunze doar pentru a se dezbrăca de ele. Am observat că le place mai mult goi, stând sub ploaia acidă care le provoacă un fel de vărsat de vânt, cu bubițe imaginare din ciocolată pe care par să și le scarpine cu crengile în bătaia vântului.
Până și pământul plin de furnici, pe care copiii mici, mergând de-a bușilea, le mai bagă în gură, este o imagine care te face să crezi că ai deschis, în sfârșit, ușa beciului și ai descoperit o lume nouă, viscerală. Furnicile, în sine, nu au niciun rol măreț. Sunt doar mici și mi se aglomerează pe piele, făcând autostopul către acel suc roșu, strugurii ascunși sub pielea oricui.
Și cum lunea nu am nimic de obiectat împotriva începuturilor (răsăriturilor), funcționez pe repede-înainte: aștept marțea ca să dau send spre miercuri și apăs pe space să ajung în joi. Toată lumea așteaptă vinerea, dar eu prefer joia. Îmi place anticiparea. Joia este atât de aproape de acea „ultimă zi”, iar mie, deși știu că urmează și duminica, pur și simplu îmi plac apusurile și finalurile.
Mă pierd ușor în cuvinte... de tot la final. Când peisajul devine copleșitor, devin inodoră și insipidă, dar brusc incandescentă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu