În salbaticie

 22 iulie

Aștept lista de verificare pentru intrarea la facultatea de psihologie, o lista cam la fel de vitală ca lista cumpărăturilor de urgență. Pff, am citit cartea nepotrivită!

După examen și cu memoria blocată în termeni specifici, îmi revin ideile de odinioară, „into the wild”. Am revenit în București de parcă aș fi pășit în sălbăticie: toxică, dar liniștitoare. Fiecare față anonimă fuge acolo unde găsește liniște, toți fug de parcă s-ar feri de ploaie. Fiecare față anonimă are povestea ei, iar eu mă gândesc la ele, căutând o formă prin care să le reproduc altora. Probabil nu m-aș întreba asta dacă nu ar fi atât de mulți: de ce fug toți, dacă tot nu se găsesc pe ei înșiși?

Am crezut că Palatul Parlamentului o să îmi ofere mai multă agitație ca oriunde. În schimb, am găsit un loc ca acasă, unde puteam să stau întinsă pe iarbă fără să atrag nicio privire nedumerită: Parcul Izvor. . Auzeam mașinile, îi auzeam pe folkiști cu chitările lor, îi auzeam pe copii și pe toți câinii dresați să stea jos, sā stea sus. Mă auzeam și pe mine, dar foarte încet, ceea ce m-a bucurat în sfârșit, pentru că singura aglomerație pe care o suportam se afla doar în capul meu, atunci când era liniște.