Identitate sau confuzie/ din perspectiva anxietății

  Iraționalul 

Nu mai ai metafore, nu știi să te exprimi, nu știi să scrii.

Nu mai știi multe despre tine, ci doar că exiști, te numești. 

Nu mai citești, nu mai privești oamenii, nu mai cânți singură. 

Nu ți-ai înnoit conduita, Andreea, nici nu ți-ai îmbunătățit papucii, nu ai rămas cu aceeași freză. 

Nu ești, dar exiști.

Pozitivismul absurd / penibil 

Dar simți, și spui, și le vezi ca și cum ar fi în fața ochilor tăi, inclusiv ai celorlalți. 

Vrei să fii frumoasă. 

Vrei să iubești mai mult decât să fii iubită. 

Vrei să te cauți în continuare,  în exterior, desigur. 

Vrei să te schimbi în ceva mai bun și zici că azi ești cea mai bună versiune a ta. 

Apoi îți bagi pula în ea de versiune și iar te lupți. 

Vrei, dar nu e de ajuns fără să faci.

Căutarea  

Cine ești tu, Andreea? 

Știi cine ești, știi că ești tu, dar nu tu, tu. 

Ci tu prin ochii celorlalți. 

Nu știu dacă ești un rezultat sau tu și rezultatul, adică mediul și genetica. 

Sau poate o egoistă înnăscută, crezând că ești o galaxie, vreun praf stelar, ceva, altceva. 

Sau poate vreo ființă sexuală, care își face partea în această lume. 

Ori doar baza unei piramide, iar în vârf să fie ceva mai mare decât tine.

Priceperea  

Oricine ai fi, oricum, ești valoroasă.